Intr-o zi vulpea a ajuns in mijlocul unei pajisti pe care se afla un card de gaste grase si frumoase.Atunci cand a fost indeajuns de aproape de ele , cumatra vulpe a zambit mieros si a spus: ” Hei, am picat la tanc! Imi place sa va vad adunate toate gramada, astfel incat sa va pot manca in tihna una dupa cealalalta.” Cuprinse de spaima, gastele au inceput sa gagaiasca cu patima, vaietandu-se si rugandu-se sa le fie crutata viata. Vulpea nu s-a lasat induplecata de vaietele lor si le-a zis cu glas raspicat: “Nu am nici o mila fata de voi! Va trebui sa muriti pentru a-mi umple stomacul.”

In cele din urma, una din gaste si-a luat inima in dinti si a spus: “Daca noi, sarmanele gaste, trebuie sa ne jertfim vietile noastre tinere si nu avem nici o scapare, fa-ne o ultima favoare si lasa-ne sa ne rugam, astfel incat sa nu murim incarcate de pacate .Dupa aceasta, ne vom aseza singure intr-un sir , ca sa poti sa le alegi de la inceput pe cele mai grase dintre noi.” – “Mda,” a raspuns vulpea, “rugamintea voastra mi se pare a fi indreptatita si pioasa. Rugati-va pentru iertarea pacatelor voastre, iar eu am sa astept pana cand terminati.”

Nici nu si-a sfarsit vulpea bine cuvintele, ca cea dintai gasca a pornit sa rosteasca o lunga rugaciune, spunand la nesfarsit “Ga, ga, ga, ga…” Pentru ca aceasta ruga zgomotoasa nu parea sa se mai sfarseasca vreodata, cea de-a doua rata a inceput si ea sa -si marturiseasca pacatele: “Ga, ga, ga, ga…” Au urmat-o o a treia si o a patra, pana cand intreg cardul de rate si-a unit glasurile, rostind in cor, intr-o harmalaie ametitoare: “Ga, ga, ga, ga…”

Atunci cand gastele isi vor sfarsi rugaciunea solemna, voi putea sa va spun povestea mai departe .Deocamdata, ele continua sa se roage, fara nici o intrerupere, in limba lor neinteleasa: “Ga, ga, ga, ga…”